Originea lui Allah

În cartea sa, “Care este Numele Lui?” ,Aheed Deedat, un “mare teolog” musulman,  a încercat să convingă cititorii săi că numele Alah se referă la acelaş Dumnezeu căruia i se închină atât creştinii cît şi musulmanii. Ba mai mult, prin această carte a hulit împotriva Numelui Lui Dumnezeu, încercînd să arate că “Biblia nu este adevarată”. A fost foarte preocupat sa explice o mulţime de nume din mai multe limbi, “arătînd” că îşi au rădăcina în cuvîntul Alah. Însă despre provenienţa numelui Alah, nici nu a atins subiectul.
În acest articol, vreau sa vedem care este originea lui Alah şi defapt ce se ascunde în spatele acestui nume. Să fie oare numai o simplă traducere a Numelui Lui Dumnezeu în limba arabă, sau este ceva mai mult decît atît?

Cum a aparut numele Allah?

Înaintre ca să vorbim despre apariţia numelui Alah, este bine să ştim că învăţătura islamistă spune că numele lui Dumnezeu este Alah şi acest nume nu se traduce. Acest nume trebuie sa fie rostit aşa cum sună în limba arabă, indiferent de limba vorbitorului. Oare ce este cu acest nume? Cum a apărut el? Alah derivează din AL+ ILAH =ALAH. ILAH în limba arabă înseamnă “Dumnezeu”. AL este articolul definit “L”. Deci Alah s-ar traduce ca şi : “Dumnezeul“. Muhamed nu a fost cel ce a introdus lumii arabe şi întregii lumi, numele de Alah. Acest nume era foarte bine cunoscut de locuitorii Arabiei pe timpul lui.

“Alah a fost idolul şef, sau dumnezeul şef între cei 360 de dumnzei cărora li se închinau în Arabia pe vremea cînd Muhamed s-a evidenţiat ca şi prooroc. Interesant că nu mulţi musulmani vor să accepte faptul că pagînii din arabia i se închinaseră lui Alah înainte ca Muhamed să apară. Cîţiva din ei chiar se mînie, cînd sunt confruntaţi cu acest adevăr. Dar istoria nu este de partea lor. Literatura pre-islamică a demonstrat acest fapt”.(Who Is This Allah?, G. J. O. Moshay, 1994, p 138).

“Înainte de Islam, religia lumii Aarabe se închina la o mulţime de duhuri, numite jinni. Alah era unul din mulţii dumnezeii, cărora li se slujea in Meca. Dar după aceea Muhamed a început să înveţe oamenii că Alah, este Singurul Dumnezeu. Dumnezeul căruia I se inchină atît Iudeii cît şi Creştinii”. (A Short History of Philosophy, Robert C. Solomon, p. 130)

Potrivit celor doua citate de mai sus, Alah nu este numai numele lui Dumnezeu în limba arabă ci este un nume care i se atribuia unui idol şef între cei 360 de dumnezei care se bucurau de reverenţă din partea locuitorilor Arabie în acel timp.

Allah – dumnezeul lună

Dacă mergi printro ţară musulmană, foarte uşor poţi observa că pe vîrful oricărei moschei(casa de rugaciune a musulmanilor) atîrnă o lună în creştere şi o stea în mijloc. Islamul a preluat din lumea păgînă o mulţime de datini, şi aşa cum vedem şi luna în creştere este tot un semn luat de acolo. Defapt, Alah, în lumea pre-islamică nu a fost altul decît dumnezeul-lună. Şi acest semn îi reprezintă pe musulmani pînă în ziua de azi. Dumnezeul-lună (Alah) era căsătorit cu zeiţa-soare. Iar stelele erau fiicele lui. Ca şi istoria, arheologia deasemenea demonstrează că Alah era un idol pagîn. Arheologii au descoperit în Orientul Mijlociu o mulţime de temple pagîne care erau închinate dumnezeului-lună, iar semnul lui fiind o lună în creştere. În Persia ca şi în Egipt dumnezeul lună era desenat pe pereţi sau capuri de statui. El era judecătorul omului şi al altor dumnezei. Dumnezeu a avertizat de nenumărate ori pe copii săi cu privire la închinarea la lună, soare sau stele.Vechiul Testament ne avertizează spunînd:

“Vegheazã asupra sufletului tãu, ca nu cumva, ridicîndu-ţi ochii spre cer, şi văzînd soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii tîrît să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sînt lucruri pe cari Domnul, Dumnezeul tău, le -a fãcut şi le -a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, subt cerul întreg. (Deut 4:19) “2 Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui; 3 care să meargă dupã alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu n-am poruncit. 5… să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea. “(Deut 17:2-3,5b)(citiţi şi alte texte Biblice 2Împ 21:3-5, 23:5, Ier 8:2, 19:13, Ţef 1:5)

Aşa cum vedem in Sfînta Scriptură nici pentru poporul lui Dumnezeu ,Israel, nu era o noutate închinarea la dumnezeul-lună care ar fi fost căsătorit cu zeiţa-soare şi stelele fiind fiicele lui. Defapt de foarte multe ori cînd Israel cădea în idolatrie, dumnezeul-lună era unul din complice. Această religie sau practică era bine cunoscută în acele timpuri, şi de aceea Dumnezeu ne avertizează cu privire la ele. În antichitate ele puteau fi văzute foarte des pe mînerurile de la uşă, talismane, pe obiecte făcute din lut, pereţi, uşorii uşii, etc. Oamenii ajungeau pînă acolo că coceau pîinea în formă de lună în creştere ca şi un act de închinare la dumnezeul lună, sau lui Alah. Popoarele antice, obişnuiau să numească pe dumnezeul lună sub diferite nume. Pentru regiunea nordica din Mesopotamia, numita Sumeria, cele mai populare nume ale dumnezeului lună erau: Nanna, Suen şi Asimbabbar. Asirienii, Babilonienii şi Acadienii, au luat numele “Suen” şi l-au transformat în “Sin”, ca fiind numele lor preferat pentru dumnezeul lună. În conformitate cu mai multe inscripţii antice, s-a demostrat că în timp ce numele dumnezeului lună putea fi Suen, Sin, Nanna, etc. totuşi titlul său oficial era “al-ilah” adică Alah. Istoria demonstrează că templulu dumnezeului lună, era activ şi în timpul vieţii lui Muhamed. Aceasta fiind religia dominantă a Arabiei pe atunci. Muhamed nu a încercat să abată pe oamenii săi din acele timpuri de la închinarea lui Alah, ci învăţătura lui a trecut cu un pas mai departe. De la Alah-dumnezeul lună, cel mai mare dintre toti dumnezeii(cei 360 idoli la care se închinau arabii), la Alah unicul dumnezeu. Interesant că şi expresia pe care o folosesc musulmanii ca şi “Alah u Acbar” înseamnă “Alah este cel mai mare”. Expresia în limba arabă nu spune că Alah este mare, ci îl identifica pe Alah dintr-o grupa oarecare ca fiind cel mai mare. Despre ce grupă poate fi vorba? Despre grupa celor 360 de dumnezei cărora li se închinau arabii din acele timpuri, Alah fiind dumnezeul şef între aceşti dumnezei.

Islamul şi dumnezeul său Alah nu vin din Biblie ci din păgînismul Sabeenilor(sau Madeieni). Ei nu se închinau Dumnezeului Bibliei ci la dumnezeul lună şi la fiicele sale al-Uzza, al-Lat şi Manat. (afrimaţie făcută de Al-Kindi. Apologet creştin)

Văzînd toate acestea, oare ne mai putem mira de ce semnul ce reprezintă pe musulmani este luna în creştere? De ce luna în creştere atîrna pe fiecare moscheie? De ce luna în creştere se găseşte pe drapelurile a multor ţări islamice? Răspunsul este simplu. Pentrucă islamul se trage dintr-o lume păgînă de unde şi-a luat şi semnul, şi dumnezeul. 
Aş mai vrea să adaug aici  un singur gînd. Atît creştinii din ţările arabe, cit si musulmanii, cînd se adresează Lui Dumnezeu,  spun: “Allah”. Aceasta însă, nu înseamna că ambele părţi se adresează la Unul şi Acelaşi Dumnezeu.

 

Originea Islamului (3 puncte de vedere)

Pentrucă creştinii sunt tot mai mult atacaţi de doctrina Islamistă, în acest articol vom privi la originea Religiei Islamice din 3  puncte de vedere. Iar în final vom face toţi împreună o concluzie.

Originea Islamului: Istorie

Religia Islamică, este cea mai tînară printre marele religii ale lumii. Cea mai tînără însă nicidecum cea mai mică. Astăzi este considerată ca cea mai rapid raspindită relgie din lume. Muhamed (circa 570-632 D.H) întroduce islamul în anul 610 d.H., după ce ar fi avut o descoperire din partea lui Dumnezeu prin Ingerul Gavril. Muhamed a dictat Coranul, cartea pe care musulmanii o cred a fi sfîntă, avînd cuvite perfecte din partea lui Alah.

“Istoria demonstrează faptul că înainte de Muhamed, arabii fiind pagîni se inchinau la 360 de dumnezei. Cîte unui dumnezeu la fiecare zi din an. Iar dumnezeul AL-Ilah era cel mai mare dintre toţi aceşti dumnezei. (Islam: Muhammad and His Religion, Arthur Jeffery, 1958, p 85)?

Aşa cum vom vedea în alt articol, idolul şef AL-Ilah este si numele din care derivează astăzi numele de Alah.

“Înainte de Islam, religia lumii Aarabe se închina la o mulţime de duhuri, numite jinn. Alah era unul din mulţii dumnezeii, cărora li se slujea in Meca. Dar dupa aceea Muhamed a început sa înveţe oamenii ca Alah, este Singurul Dumnezeu. Dumnezeu căruia I se inchină atît Iudeii cît şi Creştinii?. (A Short History of Philosophy, Robert C. Solomon, p. 130).

Orginea Islamului: Islam

Originea Islamului, aşa cum o relatează mai multe surse, arată că îşi are începutul legat de proorocul Muhamed, adică în secolul 7. Părerea musulmanilor, însă, este alta. Ei cred că islamul a început mult înainte de naşterea lui Muhamed şi că proorocul este ultimul şi cel mai distins dintre proorocii recunoscuţi de musulmani. Coranul a fost dictat de Muahamed, dar potrivit lui, religia Islamică nu a început odată cu el. Ei spun că Adam a fost primul om şi primul musulman pe pamînt, şi însuşi Domnul Isus a fost musulman care se ruga de 5 ori pe zi. Coranul mărturiseşte despre sine că a fost “dat de Dumnezeu? prin îngerul Gavril proorocului Muhamed, pentru ca să confimre Scripturile de mai înainte, sau Scripturile precedente.

“Spune, oricine se împotriveşte lui Gavril, să ştie că el a adus aceasta (Coranul) în inima ta, după voia lui Dumnezeu, ca să confirme scripturile precedente şi să aducă vestea bună şi călăuzire pentru credincioşi? (Sura 2:97).(traducrerea din limba Engleză)

Orgininea Islamului: Scripturile Precedente

Musulmanii cred în 4 cărţi venite de la Dumnezeu şi anume: Tora (Primele 5 cărţi ale V.Testament scrise de Moise), Pasalmii lui David (Zaburi Doud) , Noul Testament (Ingil) şi Coranul. Cînd Coranul spune că a venit să confirme cele scrise în Scripturile precedente, el se referă la Tora, Psalmi şi N.Testament. Coranul marturiseşte că aceste cărţi au venit de la Dumnezeu. Nu numai că le acceptă, dar spune :

“ dacă stai la îndoială cu privire la ceea ce ţi-am trimis(adică Coranul) Noi, intreabă pe cei ce au citit Scripturile precedente (Tora, Psalmii si Noul Testament), înaintea ta. Doar a venit la tine adevărul de la Domnul tău, deci să nu fii indoielnic? (Sura 10:94)

Dar aici se incep toate neînţelegerile şi problemele. Toate aceste probleme ţin nemărginit de persoana şi Dumnezeirea Domnului Isus Hristos, Mesia. Coranul vine în contradicţie cu ceea ce este scris în Tora, Psalmi şi N. Testament. De exemplu, el contrazice răstignirea Domnului Isus (Sura 4:157-158)  pe cînd toate cele 4 Evangheliii şi intreg Noul Testament, Tora şi Psalmii, îl prezintă pe Domnul Isus Hristos ca răstignit şi înviat.(Genesa 3:15,Isaia 53, Psalmul 22,Mat 27:33-36, Marcu 15:24-25, Luca 23:33, Ioan 19:17-18 etc.)

În Biblie nu găsim nici o singură referinţă la Muhamed, totuşi musulmanii susţin că însuşi Domnul Isus a profeţit venirea lui Muhamed pe acest pamînt.

O altă contradicţie şi neînţelegere este între musulmani şi Evrei. Potrivit Cuvîntului Lui Dumnezeu, Biblia, Dumnezeu a făcut un legamînt cu Avraam şi seminţia lui după el, Isaac fiind urmaşul făgăduinţei, născut din soţia lui Avraam, Sara(Genesa 15). Cînd Avraam a primit făgăduinţa aceasta din partea lui Dumnezeu, avea 75 de ani şi încă nu avea copii. Sara, soţia sa, era stearpă. Ca să mai ai copii la o aşa vîrstă înaintată, trebuia să se întîmple numai un miracol. Sara, a hotărît să-l ajute pe Dumnezeu în împlinirea făgăduinţei Lui, propunîndu-i lui Avraam să intre la roaba sa egipteancă, Agar. Şi aceasta să le nască copilul fagaduintei.

“Avram a ascultat cele spuse de Sara. ³ Atunci Sara, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, ⁴ El a intrat la Agar, şi ea a rãmas însărcinată… Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a nãscut Agar, numele Ismael. ¹⁶ Avram era de optzeci şi şase de ani, cînd i-a născut Agar pe Ismael. (Genesa 16:2-4, 15-16).

Totuşi nu Ismael era copilul pe care îl promisese Domnul lui Avraam. Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îi va da un fiu din soţia lui, Sara, şi numele lui va fi Isaac. (Genesa 17-18). Dumnezeu a împlinit promisiunea Sa şi Sara i-a născut pe Isaac lui Avraam. El a fost fiul făgăduit de Dumnezeu de la început.(Genesa 21:1-3) Mai tîrziu lui Isaac i s-a născut Iacov, iar lui Iacov i s-au născut 12 fii care formează cele 12 seminţii ale poporului Israel prin care s-a născut Mîntuitorul, Mesia Isus Hristos. Însă Coranul spune că nu Isaac, ci Ismael este copilul făgaduinţei dat de Dumnezeu lui Avraam. (Sura 19:54, Sura 37:83-109 comparaţi cu Genesa 12:1-19). Iar legamîntul şi fagăduinţele lui Dumnezeu au fost date lui Ismael şi nu lui Isaac. Muhamed descendează din Ismael şi de aceea a încercat să convingă pe toţi urmaşii săi că Ismael este copilul făgăduinţei, dat de Dumnezeu lui Avraam, şi că arabii, dar nu Evreii sunt poporul ales al lui Dumnzeu. De aceea au şi existat multe războaie între Israeliţi si vecinii săi Arabi, in anul 1948-49, apoi 1956, în 1967, în 1973-74 şi în 1982. Faputl că Israel rămîne pînă azi în picioare, este o minune şi o puternica mărturie ca ei sunt poporul cu care Dumnezeu a făcut legămînt, urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacov.

Concluzii: Am văzut, pe scurt, că istoria Islamului începe odată cu Muhamed, în secolul 7. Profetul Muhamed a dictat Coranul crezînd că este “primit din partea lui Dumnezeu? prin îngerul Gavril. Coranul, potrivit cu cele scrise în el, ar fi trebuit să confirme cele scrise în Biblie, Scripturile prcedente. Dar aici intervine mare dilemă. Coranul în cele mai multe privinţe se contrazice total cu doctrina Bibliei. Şi atunci, ce să mai credem? Avem două opţiuni. Prima: să credem că Cuvîntul Lui Dumnezeu, Biblia, este Adevărul absolut, complet şi fără greşeală. Iar Coranul şi religia Islamică nu sunt decît o tentativă din partea diavolului asupra cuvîntului Lui Dumnezeu, pentru a duce în eroare pe oameni.

Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.(1Ioan 2:22)

A doua opţiune: să credem că Coranul este cartea adevarată, iar Biblia nu este Cuvîntul lui Dumnezeu. Musulmanii nu pot explica de ce Coranul nu confirma cele scrise in Biblie. Cei mai mulţi din ei preferă să spună: “Adevărata Biblie a fost pierdută cu anii?. Unii mai zic: “Biblia a fost schimbată de către preoţii Iudei din acele timpuri?. Ambele cazuri sunt minciuni, pentru că nici unii din ei nu au dovezi clare pentru a confirma spusele lor. În schimb, sunt foarte multe dovezi care confirmă contrariul(voi prezenta în alt articol), şi anume că Biblia este Cuvîntul Lui Dumnezeu, complet, desăvîrşit, lăsat pentru noi, oamenii.
Oare poate Dumnezeu să mintă? Bineînţeles că NU. Atunci Dumnezeu care nu minte şi care ne-a repetat de nenumarate ori, in Tora, Psalmi si Noul Testament că Isus Hristos, nu a fost doar un simplu om, sau un simplu prooroc, ci El este Fiul Lui Dumnezeu, chipul Dumnezeului nevăzut(Epislola către Coloseni 1:15), El este Dumnezeu din Dumnezeu şi însăşi Dumnezeu îl numeşte pe Isus, Dumnezeu.(Epistola către Evrei 1:8). Oare poate Dumnezeu să vină dupa aceia cu o altă carte pe nume “Coran? şi să spună: “Îmi pare foarte rău, dar în primele trei cărţi venite de la mine, am cam greşit Eu şi v-am minţit, acum în ultima carte vă spun şi vă adeveresc ca Isus nu este Dumnezeu?. Oare poate fi aşa? Bineînţeles că nu. Sună amuzant nu?! Ultimele cuvinte pe care Dumnezeu ni le-a lasat pe paginile Sfintei Scripturi spun urmatoarele:

Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. ¹⁹ Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărtii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.“ ²⁰ Cel ce adevereste aceste lucruri, zice: ,,Da, Eu vin curînd.“ Amin! Vino, Doamne Isuse! ²¹ Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin?.(Apocalipsa 22:18-21)

Tot ce a avut Dumnezeu să ne spună, este scris pe paginile Sfintei Scripturi, Biblia. Cuvîntul lui Dumnezeu este absolut şi complet, neavînd nevoie de o altă carte ca să-l mai completeze. De aceea şi apostolul Pavel a scris:

“⁸ Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovãduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit -o noi, să fie anatema! ⁹ Cum am mai spus, o spun şi acum: dacã vã propovãduieşte cineva o Evanghelie, deosebitã de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!( Galatians 1:8-9)

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti!